De mai bine de 12 -15 ani sunt implicata activ in programe de formare si perfectionare profesionala si de consultanta organizatioanala. Fac acest lucru cu pasiune si ma bucura de fiecare data intalnirea cu oameni care isi doresc cu adevarat sa afle lucruri noi, sa impartaseasca din experienta acumulata, sa dobandeasca competente noi sau sa se perfectioneze intr-un anumit domeniu. Indiferent de varsta lor, cei cu care ma intalnesc in asftel de programe ma uimesc cu energia lor, cu interesul lor pentru temele in discutie, cu infomatiile si experientele pe care le impartasesc cu entuziasm intre ei.

Ceea ce am observat insa in ultimii ani, este o scadere a participarii la programele de formare si perfectionare continua. M-am intrebat si am intrebat care ar fi motivele si cred ca am reusit sa identific cateva dintre acestea. Fara a avea pretentia unei ierarhizari, va prezint mai jos trei dintre cele mai frecvente motive pe care le-am identificat la cei cu care am discutat si pe care incerc sa le combat.

Un prim motiv ar fi acela de autosuficienta.

Fotografie oferita de site-ul https://pixabay.com

Va pot da aici un exemplu de care m-am lovit in mod concret. Lucram intr-o organizatie not-for-profit si ni s-a oferit sansa ca intreaga echipa de conducere, respectiv eu in calitate de director executiv, directorii celor doua departamente ale ONG-ului si contabilul, sa participam la o serie de cursuri de perfectionare a activitatii noastre de management.

Toata lumea a fost extrem de entuziasmata, cu o singura exceptie: contabilul. Acesta avea o varsta apropiata de pensionare si argumentul sau a fost legat de faptul ca dupa atatia ani de munca, nu mai are ce anume sa invete. In plus, fata de motivul prezentat, un alt motiv invocata fost: “Ce mai este de invatat dupa 5 (6) ani de facultate ? Cine ma mai poate invata ceva la experienta mea?”. Si, din nefericire, am constatat ca sunt multi care gandesc la fel.

In ziua de azi insa, cand schimbarile pe plan modial sunt extrem de diverse si de neprevazute, organizatiile trebuie sa isi mentina performanta la un nivel cat mai ridicat pentru a supravietui intr-o piata extrem de fluida. Adaptarea proceselor si produselor/serviciilor la noile provocari reprezinta o necesitate. Indiferent de varsta, a fi foarte bun la locul de munca in ceea ce faci nu mai reprezinta un atuu in asemenea conditii. Participarea la cursuri de formare sau de perfectionare in domeniul de activitate sau in domenii conexe ofera sansa de a te putea adapta rapid la schimbarile care au loc in organizatie si in afara ei.

Un alt motiv invocat adesea este teama de a reveni “la scoala”.

Legat de aceasta, la cursantii adulti, indiferent de varsta lor, apare si teama de a nu se face de ras in fata celorlalti participanti. Testele si examenele (atunci cand se obtine si o diploma autorizata) reinvie emotia si frica lucrarilor de control din vremea copilariei.

Nu pot sa nu dau dreptate unor astfel de justificari, mai ales ca am intalnit in cariera mea asa-zisi traineri care semanau cu un acel gen de profesor pe care toti l-am urat: profesorul “dictator”, cel care avea “sabia si cutitul” deaspura capului nostru de elev.

Din fericire, cei mai multi traineri, printre care ma numar si eu, au o cu totul alta atitudine si abordare a relatiei “trainer-cursant”. Personal, am mult respect pentru orice persoana care vine la programele de formare sau de perfectionare pentru ca in mod cert are propriul sau bagaj de cunostinte si de experienta acumulate de-a lungul carierei acesteia.

Mai mult decat atat, cursurile de acest gen sunt calate pe dobandirea de competente si nu pe furnizarea de informatii. Informatiile le gasim repede si usor in orice carte de specialitate sau la o simpla cautare pe internet. Formarea de competente insa nu poate fi realizata decat experimentand. Fiecare dintre noi, inclusiv eu ca trainer, putem sti mai mult sau mai putin referitor la o anumita tematica de training. Insa aceste intalniri sunt o ocazie deosebita ca sa putem sa face un schimb de experienta si cunostine in timp real.

In plus, de cele mai multe ori avem doar senzatia ca stim si ca putem face unele lucruri, dar pusi in fata acestora, constatam ca nu este chiar atat de simplu precum credeam. Cu atat mai mult atunci cand nu am mai facut unele tipuri de activitati, ci doar “stiam cum trebuie sa se faca”.

Mediul in care are loc experimentarea este extrem de important. A reusi sa creezi un mediu de lucru in care cei prezenti sa fie liberi sa intrebe, sa spuna ceea ce au de spus fara teama de a deveni ridicoli sau de a fi contrazisi, sa greseasca fara a fi “trasi la raspundere”, este esential pentru ca cei prezenti sa se simta confortabil.
Cu alte cuvinte, trainingurile (cursurile de formare si perfectionare profesionala) sunt complet diferite de ce a fost pe vremea scolii noastre, indiferent de cat am iubit sau urat acea perioada a vietii si merita sa fie abordate cu multa deschidere si incredere.

Inutilitatea unei calificari/certificari este un al treilea motiv des invocat.

Multi dintre cei care, imediat cand a inceput criza economica, au venit cu multa incredere la asemenea cursuri in speranta ca, avand mai multe calificari si competente, se vor adapta mai repede si mai usor noilor cerinte ale pietii, s-au vazut in situatia de a nu-si gasi un loc de munca corespunzator cu comeptentele acumulate.

Unii angajatorii au redus cat au putut de mult cheltuielile si au refuzat sa plateasca pentru dezvoltarea de noi competente, considerand eliminarea bugetului de formare ca fiind prima sursa importanta de economie. Altii, tot pentru a face economii, au refuzat sa angajeze persoane cu competente diverse, ori pentru ca nu aveau si experienta in acel domeniu, ori pentru ca nu le puteau oferi un salariu corespunzator acelor competente. Frustati si suparati de o asemena situatie, multi dintre cei care ar fi vrut sa invete mai departe si sa dobandeasca noi si noi competente, au inceput sa renunte la a se mai implica in dezvoltarea lor profesionala.

Din pacate, si decizia lor, ca si cea a angajatorilor, a fost si este inca una complet eronata. Criza economica prin care am trecut a dovedit ca sustinerea si participarea ladiverse programe de dezvoltare profesionala sunt extrem de importante pentru a o depasi.

Invatarea continua a devenit un imperativ al zilelor noastre. Realitatea complexa pe care o traim, ne forteaza, angajatori si angajati deopotriva, sa fim flexibili si adpatabili. Cu atat mai mult daca dorim sa ne pornim propria afacere – tendinta evidenta a zilelor noastre. Fara competenele necesare si doar “dupa ureche”, pierdem bani si timp, iar tot efortul depus nu va conduce decat la dezamagire si frustrare.

Pe de alta parte, adaptabilitea la noile realitati economice impune o implicare nu numai a persoanelor fizice, angajati sau antreprenori, cat si a companiilor si a sectorului guvernamental. Multe dintre tarile lumii au inteles acest lucru. Conform unui articol prezentat de The Economist din ianuarie 2017 in Singapore de exemplu, incepand cu ianuarie 2016, guvernul aloca un credit de aprox. S$500 (echivalent a 350 US$) pentru toti cei cu varsta peste 25 de ani pentru a participa la orice curs de formare sau perfectionare doresc, ale unor furnizori de training acreditati de guvern.

La noi, in Romania, este deocamdata mai greu sa se adopte o asemenea decizie, insa mi se pare interesant modul de gandire a celor din Singapore. Cu totii, angajati, angajatori si guvern, au constientizat importanta formarii continue, ceea ce ar trebui sa facem si noi cu totii.

CONCLUZII

Ca o concluzie finala, consider ca invatarea continua pentru formarea si perfectionarea competenelor profesionale reprezinta o necesitate pentru o adapatare rapida la cerintele si nevoile de competente specifice zilelor noastre.

Fiecare dintre noi, indiferent de varsta sau nivel de educatie, experienta si pregatire profesionala, trebuie sa fim constineti ca fara o invatare continua de-a lungul intregii noasrte vieti, nu vom putea tine pasul cu evenimentele profesionale si sociale din viata noastra si vom ne vom putea folosi de oportunitatile care apar.

Aderand la Uniunea Europeana, Romania s-a obligat se respecte reglementarile europene cu privire la formarea continua, iar actualul Cod al Muncii consacra un capitol intreg formarii profesionale (Titlul VI din Codul Muncii). Cadrul este astfel creat. Este, prin urmare, o obligatie personala a fiecarei persoane de a continua sa invete si sa se perfectioneze, dar si a angajatorilor sa faciliteze angajatilor lor accesul la cursuri de formare si perfectionare profesionala. Daca vrem sa raspundem tuturor provocarilor zilelor noastre, vom gasi in noi insine motivatia necesara sa ne implicam permanent in noi si noi cursuri de formare si perfectionare pe tematicile care ne intereseaza.

Voi ce parere aveti? Ati observat asemenea tendinte sau altele care credeti ca merita a fi mentionate? Astept cu interes parerea voastra, contactati-ma!

Cu drag, Ruxandra.